Filocalia este o culegere de scrieri ale Sfinţilor Părinţi care au scris scrieri din care poate cineva, care doreşte, să înveţe cum să-şi curăţească sufletul, cum să ajungă la luminarea sufletului, la iluminare, şi cum să urmărească desăvîrşirea, desăvîrşirea fiind un rezultat. Cineva care are în vedere desăvîrşirea se străduieşte pentru desăvîrşire, dar pentru că desăvîrşirea este fără de hotar, nimeni nu poate spune “Sunt desăvîrşit” sau nu ştiu despre cine ar putea spune altcineva că este desăvîrşit, bineînţeles dacă ştie ce spune. Şi pentru că în Sfînta Evanghelie ne-a rămas cuvîntul Domnului nostru Iisus Hristos: “Fiţi dar voi desăvîrşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvîrşit este” (Matei 5, 48), evident că nu poate cineva decît să aibă în vedere desăvîrşirea ca desăvîrşire, perfecţiunea ca perfecţiune, pentru că desăvîrşirea înseamnă perfecţiune, perfecţiune morală, perfecţiune religioasă zicem noi, din punctul nostru de vedere, cînd ne gîndim la Filocalie.

Aşadar Filocalia se prezintă pe sine ca o colecţie de cărţi duhovniceşti, o colecţie de cărţi ascetico-mistice, mai ales ascetice, de cărţi ale nevoinţei pentru viaţa duhovnicească, pentru înaintarea în viaţa duhovnicească. Aceste scrieri îi dau cititorului posibilitatea să se orienteze în privinţa metodei de curăţire a sufletului, în privinţa metodei de înaintare duhovnicească pentru a ajunge la iluminare în înţelesul de a cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu ca lucruri ale lui Dumnezeu, de a cunoaşte natura ca un reflex al măreţiei dumnezeieşti, ca un reflex al înţelepciunii, al bunătăţii, al puterii lui Dumnezeu - aceasta înseamnă în special iluminarea, contemplaţia duhovnicească, contemplaţia naturii în duh - şi ne mai arată scrierile filocalice cum poate omul să-şi urmărească şi să-şi lucreze, din partea lui, desăvîrşirea. Prin urmare cineva care citeşte oricare din scrierile cuprinse în Filocalie învaţă ceva despre curăţire - curăţirea sufletului -, despre luminare - luminarea sufletului - şi învaţă ceva despre desăvîrşire. Nu există o scriere în Filocalie cu titlul de pildă “Curăţirea sufletului” sau cu titlul “Iluminarea” sau cu titlul “Desăvîrşirea”. Nu există în Filocalie scrieri cu astfel de titluri, dar oricare din scrierile pe care le citim ne învaţă ceva despre aceste trepte de înaintare în viaţa spirituală.

Cuvîntul “filocalie” înseamnă “iubire de frumos” sau am putea zice foarte bine şi “iubire de bine“. Filocalie înseamnă în special iubire de frumos, de frumuseţe spirituală, de frumuseţe dumnezeiască (În limba greacă “calos” înseamnă frumos, “filos” înseamnă iubitor: iubirea de frumos).

Arhimandritul Teofil Părăian[...]